vineri, 10 februarie 2017

Posted by Gabriela |


Conturul ființei mele 
E desenat de privirile tale,
De mângâierile slabe.
Se ondulează în valuri,
Se tulbură-n atingeri,
Se strânge și se răsfiră,
Se sfiește și respiră.

Și se sfârși..
Ca o ramură reflectată-n ochi uman,
Ca un templu zidit acum un an,
Ca un suspin slab în noapte-adâncă
îmbibat în amintiri
Și-n neîmpliniri.

Și toate se vor sfârși
Atât de brusc!.. de impunător..
Și corpul meu va vorbi
Dedesubturilor.

duminică, 5 februarie 2017

Posted by Gabriela |


In this body full of shadows
I see stars shining
hitting
through organs.

And the heart
The beat, the noise
Are all hearing like a voice,
Like words you whispered to me
So delicately.

And I feel the rest of bones
sinking,
disappearing
..in yours.

joi, 26 ianuarie 2017

Posted by Gabriela |

Mi-am despicat versul, sufletule,
Și-am încercat să te îmbrac în culori,
dar ai fugit la stele..
M-ai înșelat cu ele..

Mi-am scrijelit pe piept vise
Grămadă,
dar tu mi-ai dat inimă să-mi ticăie
Ca un ceas, ca o grenadă..

Ai chip?
Ai povești, ani, zâmbete?
Ești măcar mărginit?

De ce-mi stai drept
și eu-ți-ngenunchez?
De ce mă privești sec
și eu te venerez?

Ești sfânt și înalt
Ești vis și ideal
Și-mi pleci în ceruri depărtate
N-ai limite, nu-mi ești aproape.

sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Posted by Gabriela |


Vocea ta-i cântec,
Mi-e drag.

Mi-ești pictat zâmbind pe-o retină
și pe-alta-mi e sufletu-ți imprimat..
Mi-ești și sete și căldură și m-alină
chipul tău. Ah, iarăși am aberat..


..venele-mi s-au ramificat în corpul tău
Continuându-mă. 


Spune-mi, cum îți tremur în piept?
Mă porți cu grijă,
mă iubești?
Te frămânți când mă opresc,
când nu-ți vorbesc?

Ah, iarăși mi-ești în gând,
te fredonez,
aberez.

duminică, 4 decembrie 2016

Posted by Gabriela |



Tăcând, mi-ai zgâlțâit sufletul,
L-ai inspirat adânc în plămâni
Și l-ai scos în aerul rece, în frig.

Ș-apoi, pentru că eram prea buimacă 
Zăpăcită,
Pierdută-n ochii tăi,
..l-am lăsat liber.

Mi-ai prins mâna, mi-ai șoptit la ureche:
„-Vrei să fii a mea?”
Iar sufletul meu tot mai mult tresărea,
Tot mai mult fugea
Și-mi tremura pe buze, când le-am dezlipit într-un:
„-Doar a ta.”

Îmi simțeam, 
Îți simțeam
Energiile care roiau deasupra capului nostru,
În horă,
În vals,
Ș-apoi în noi.

Dar sufletu-mi unde-i?
A zburdat,
A cântat,
A sărit și a căzut, lovindu-se,
A țipat și a tăcut, temându-se,
M-a îmbrățișat și a plecat, sfiindu-se..


Și s-a-ntrupat în mine..
Și-mi aparține 
Și-n versuri, și-n cuvinte.
Și-n anii ce vor veni
..tot al meu va fi.

miercuri, 23 noiembrie 2016

Ard

Posted by Gabriela |

Imagini pentru fire tumblr


Azi caut ochi 
îmbrăcați în amintiri
Cu gene lungi, căzute,
Cu irisul ca niște crini.

Desfac și împachetez la loc
cutii goale
Și golul mi-ajunge ființa,
Și mă doare.

Pagini, nume, voci, ani
Pe toate le-am cuprins
în mănuși..
Ard.
Iar m-am îmbătat în cenuși.
Când le-am inhalat cu sufletul,
.. parcă mă dureau ochii,
Nu știu de ce.

S-au umezit,
și încă sunt,
dar până când?


joi, 17 noiembrie 2016

Posted by Gabriela |
Imagine enchanted forest, regina mills, and once upon a time

Ochi.
I-am cuprins în palme și nu te văd, dragule, e-ntuneric.
E noapte și-n lumea ta?
E frig și ură?
Și anii tăi trec ca ai mei?

Mâini.
Încleștate, prinse la spate!
Înfășurate în funii groase!
Nu te dor?
Nu mor?

Cu ce-mi mai acopăr ochii acum?
Îi lași descoperiți..
Au cuvinte, emoții..
Nu-i vezi cum ne privesc? 
Lasă-mă, te rog, să m-ascund după pleoape
Să mă mint că, nevăzându-i, nici nu sunt acolo.

Dragule, e iarăși întuneric..
E noapte.
E frig și ură.
Și anii tăi.. și anii mei..
Trec.