Când mă îmbrățișai și țineai într-o mână o corolă de spini
Mai tare mă strângeai, iar eu mă minunam de puterea ta.
Te durea, știu, aveai lacrimi în ochi, pe obraz, pe mâini,
Dar ți le ștergeam. Zâmbetul meu parcă te vindeca.
Mai ții minte toți eroii din desene animate, povești, cărți?
Îți povesteam cu entuziasm și ți-i înșiram într-o imensă frază
Și ce blând mă priveai! Mă miram că-i știi pe toți,
Dar cu timpul am înțeles că tu, eroino, ești deghizată în mamă.
Nu te mai privi în oglindă cu îndoieli, cu dor, cu năzuințe
Pentru mine ai să rămâi veșnic un copil cu mii de dorințe
Și când ai să plângi că umerii-s îngreunați de atâția ani
O să smulg o bucată din cer și o să-ți mângâi fața iar și iar..
Să nu-mi spui că nu-ți cunosc sufletul, că nu ți-am cotrobăit prin gânduri..
Mereu am încercat să ți le ascund pe cele triste, să le alung,
Să-ți arăt că lumea mea fără griji te cheamă să valsăm peste veacuri,
Peste mări.. ș-apoi în brațe să-ți adorm adânc..
