Am scris,
șters și rescris
un capitol
tăcut și gol
la exterior,
dar sfâșietor
în interior.
Am rupt bucăți din foi,
am separat cuvinte,
dar am uitat să ard apoi
ce mă durea înainte.
Voiam să-ți schițez brațele în fum..
Să-ți simt îmbrățișările oricând, oricum,
dar m-am uitat printre umbre și tăcând
mi-am mutilat sufletul și-așa plăpând.
Dacă ar exista un cimitir de suflete,
l-ai înmormânta și pe-al tău?
