marți, 15 septembrie 2015

Posted by Gabriela |
Nu aici, micuțo.
Nu, că ei sunt oameni răi, vor râde de tine. Nu plânge aici.
Așteaptă două ore.
Du-te acasă și îmbracă-te în ceva confortabil.
Ascultă muzică. Ba nu. Ascultă versurile care te deprimă cel mai tare și explodează într-o ropotă de lacrimi.
Acasă e bine. Acasă tot locul liniștit, pereții goi, jucăriile de pluș, toți te ascultă.
Știu că doare.
Știu că nu îți cunoști direcția în viață. Eu te încurc.
Știu că plângi, te aud.. Dar mâine fii la fel de puternică precum ai fost astăzi.
Ești minunată.
Ești frumoasă. Machiajul ăla nu face decât să-ți ascundă lacrimile din seara asta. Machiajul ăla e hidos.
Ești deșteaptă. Te-am văzut.
Ești timidă.
Ai atâta dorință de a ajuta oamenii, și nu merită, suflet trist.
Sunt murdari și răi.
Ești mică și naivă.
Ești visătoare. O constelație de vise te înconjoară.
Ești tăcută.
Ești sensibilă. Atât de sensibilă!
Ești aici.
Și îți mulțumesc.
Să nu mori niciodată.
Eu și firava ta lume te iubim.
Reacții:

2 comentarii: