E târziu să cred că
Praful din suflet îl scuturai prin pleoape,
Așa că nu veni aproape.
Mi-ai dizolvat cerneala în sentimente
Și nu reușesc să scriu..
Îmi întinează la nesfârșit cuvinte
Șș.. se face prea târziu.
Trasez dungi albastre pe ambele brațe
Nu vezi că se-nroșesc?
Nu înțelegi că se rup ca niște ațe?
Degeaba îți vorbesc.
E târziu să fiu pierdută,
Surdă, oarbă, mută.
Tu să-mi aduci anii când
Rezolvam totul plecând.
Acum rămân,
Înfrunt.
E mai bine să înfruntăm decât să plecăm, dacă plecăm lăsăm lucrurile nerezolvate, dacă înfruntăm curând vom vedea vindecarea.
RăspundețiȘtergereFrumoase versuri.
Lucrez la asta. :)).
ȘtergereMulțumesc frumos pentru comentariu.
Lucrez la asta. :)).
ȘtergereMulțumesc frumos pentru comentariu.