vineri, 31 iulie 2015

Posted by Gabriela |
„We can escape to a higher plane
In Nirvana stay
Where the dreamers lay”

   Tunete, fulgere, o zăpușeală de sentimente și frică; și dorința de a evada care înconjoară fiecare părticică a sufletului. 
    Să evadezi într-o lume plină de afecțiune, pace, liniște și nimic mai mult. Să asculți bătăile inimii și să privești cum creionul dă viață unei foi. Să-ți amintești că existența ta e temporară și totuși să transformi o clipă într-un infinit. Să pleci cu inima și sufletul acasă. Să simți iubirea incomensurabilă în care ai fost ținut în primele 9 luni de viață. Să ți se lumineze fața când ești fericit precum soarele ce răsare pustiu în fiecare dimineață. Și să fii fericit. Astfel vei putea fi soarele cuiva. 
    ..Și toate astea să dispară. Să se spulbere într-un sunet grav și pătrunzător al unui tunet. Să vezi cum conturul venelor tale apare pe cerul plumburiu și dispare. Și să dispari și tu..

marți, 28 iulie 2015

Posted by Gabriela |
s-a-t-a-n-i:

Snap: s-ataniÎmi plutesc în propriul trup căutându-mi neîncetat căldura în care doar un suflet rănit se poate odihni.
Și nu acum trebuie să-mi ascund "cavalerul nopții".
Teama vine. Și lovește orice urmă de încredere ce i se mai opunea ca obstacol.

.. Iar apoi cine îmi încălzește sufletul când este îndesat în întuneric și frig?
Nu ne putem lua fericirea, să o învelim în ceva moale ca să rămână încă puternică pentru zilele ce vor urma și să ne părăsim așa zisul acasă. Fără griji.
Mereu vor exista. Și tot mereu vor pieri când le speriem cu un zâmbet spontan.