luni, 28 august 2017

Posted by Gabriela |
Milenii,
Secole,
Decenii,
Ani,
Luni,
Săptămâni,
Zile,
Ore,
Minute,
Secunde.
De le-aș avea,
în ordine crescătoare,
te-aș privi zâmbind că eternitatea abia-mi începe.
Dar în ordinea asta,
Cu elipsă de milenii și secole
Teama mă cuprinde.

joi, 18 mai 2017

Posted by Gabriela |

Petale pale
pierdute-n zare
Și zâmbete largi
Și-emoții vagi.

Fluturi liberi, colorați în pete
Își zbat aripile
Cu viață și cu sete.

Și dansul lor cu zborul sacadat
Devin bătăi de inimi
Într-un suflet uitat.

Doar uitat?
Dar e marcat
de vise și speranțe,
de plăceri și șanse,
de zâmbete contagioase,
de timpul fără oase.

E-un suflet nud în iubire,
pierdut printre flori de mai
încercând să o găsească pe a19-a.

luni, 24 aprilie 2017

Posted by Gabriela |
Imagini pentru tired photos tumblr


după ropote de sentimente, de emoții
mă las învinsă. 
după zbateri extenuante și dulci palpitații
răsuflu ușurată.

mă privesc în oglindă 
fără arme, fără zâmbete de data asta
fără speranțe mii și mii
doar piele nudă.

doar un alt chip cu ochii goi,
care și-a lăsat puterea 
în voi.

marți, 18 aprilie 2017

Posted by Gabriela |

Ne deșirăm în vise, suflete
Ne-agățăm de speranțe și de iubiri
Și-ntârziem sau amânăm fericiri.


vineri, 10 februarie 2017

Posted by Gabriela |


Conturul ființei mele 
E desenat de privirile tale,
De mângâierile slabe.
Se ondulează în valuri,
Se tulbură-n atingeri,
Se strânge și se răsfiră,
Se sfiește și respiră.

Și se sfârși..
Ca o ramură reflectată-n ochi uman,
Ca un templu zidit acum un an,
Ca un suspin slab în noapte-adâncă
îmbibat în amintiri
Și-n neîmpliniri.

Și toate se vor sfârși
Atât de brusc!.. de impunător..
Și corpul meu va vorbi
Dedesubturilor.

duminică, 5 februarie 2017

Posted by Gabriela |


In this body full of shadows
I see stars shining
hitting
through organs.

And the heart
The beat, the noise
Are all hearing like a voice,
Like words you whispered to me
So delicately.

And I feel the rest of bones
sinking,
disappearing
..in yours.

joi, 26 ianuarie 2017

Posted by Gabriela |

Mi-am despicat versul, sufletule,
Și-am încercat să te îmbrac în culori,
dar ai fugit la stele..
M-ai înșelat cu ele..

Mi-am scrijelit pe piept vise
Grămadă,
dar tu mi-ai dat inimă să-mi ticăie
Ca un ceas, ca o grenadă..

Ai chip?
Ai povești, ani, zâmbete?
Ești măcar mărginit?

De ce-mi stai drept
și eu-ți-ngenunchez?
De ce mă privești sec
și eu te venerez?

Ești sfânt și înalt
Ești vis și ideal
Și-mi pleci în ceruri depărtate
N-ai limite, nu-mi ești aproape.

sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Posted by Gabriela |


Vocea ta-i cântec,
Mi-e drag.

Mi-ești pictat zâmbind pe-o retină
și pe-alta-mi e sufletu-ți imprimat..
Mi-ești și sete și căldură și m-alină
chipul tău. Ah, iarăși am aberat..


..venele-mi s-au ramificat în corpul tău
Continuându-mă. 


Spune-mi, cum îți tremur în piept?
Mă porți cu grijă,
mă iubești?
Te frămânți când mă opresc,
când nu-ți vorbesc?

Ah, iarăși mi-ești în gând,
te fredonez,
aberez.