Ochi.
I-am cuprins în palme și nu te văd, dragule, e-ntuneric.
E noapte și-n lumea ta?
E frig și ură?
Și anii tăi trec ca ai mei?
Mâini.
Încleștate, prinse la spate!
Înfășurate în funii groase!
Nu te dor?
Nu mor?
Cu ce-mi mai acopăr ochii acum?
Îi lași descoperiți..
Au cuvinte, emoții..
Nu-i vezi cum ne privesc?
Lasă-mă, te rog, să m-ascund după pleoape
Să mă mint că, nevăzându-i, nici nu sunt acolo.
Dragule, e iarăși întuneric..
E noapte.
E frig și ură.
Și anii tăi.. și anii mei..
Trec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu