Nimeni nu te învață cum, de ce și cât.
Niciunde.
Singur, într-o seară amețită de sentința sorții, cu tăceri, cu neconvingeri, confuzii, umblându-ți prin minte, ocolind fiecare colț de mii de ori și parcă tot de neajuns, cu vocea tremurândă, cu imagini fugitive, cu amalgamul de gânduri, cu neînsuflețite priviri, în care doar carnea și oasele-ți mai sunt reale.. Atunci înveți.
-Cum?
-Vrei termeni medicali sau..?
-De ce?
-Răspunde-ți.
-Cât?
-Cât poți.
Îmi pare rău...
RăspundețiȘtergereȘi mie..
Ștergere