Timp

Milenii,
Secole,
Decenii,
Ani,
Luni,
Săptămâni,
Zile,
Ore,
Minute,
Secunde.
De le-aș avea,
în ordine crescătoare,
te-aș privi zâmbind că eternitatea abia-mi începe.
Dar în ordinea asta,
Cu elipsă de milenii și secole
Teama mă cuprinde.

Flori de mai

Petale pale

pierdute-n zare

Și zâmbete largi

Și-emoții vagi.

Fluturi liberi, colorați în pete

Își zbat aripile

Cu viață și cu sete.

Și dansul lor cu zborul sacadat

Devin bătăi de inimi

Într-un suflet uitat.

Doar uitat?

Dar e marcat

de vise și speranțe,

de plăceri și șanse,

de zâmbete contagioase,

de timpul fără oase.

E-un suflet nud în iubire,

pierdut printre flori de mai

încercând să o găsească pe a19-a.

renunțând

după ropote de sentimente, de emoții

mă las învinsă. 

după zbateri extenuante și dulci palpitații

răsuflu ușurată.

mă privesc în oglindă 

fără arme, fără zâmbete de data asta

fără speranțe mii și mii

doar piele nudă.

doar un alt chip cu ochii goi,

care și-a lăsat puterea 

în voi.

deșirându-mi vise.. deșirându-mă

Ne deșirăm în vise, suflete

Ne-agățăm de speranțe și de iubiri

Și-ntârziem sau amânăm fericiri.

Sfârșiri

Conturul ființei mele 

E desenat de privirile tale,

De mângâierile slabe.

Se ondulează în valuri,

Se tulbură-n atingeri,

Se strânge și se răsfiră,

Se sfiește și respiră.

Și se sfârși..

Ca o ramură reflectată-n ochi uman,

Ca un templu zidit acum un an,

Ca un suspin slab în noapte-adâncă

îmbibat în amintiri

Și-n neîmpliniri.

Și toate se vor sfârși

Atât de brusc!.. de impunător..

Și corpul meu va vorbi

Dedesubturilor.

When I’m with you

In this body full of shadows

I see stars shining

hitting

through organs.

And the heart

The beat, the noise

Are all hearing like a voice,

Like words you whispered to me

So delicately.

And I feel the rest of bones

sinking,

disappearing

..in yours.

Idealul eșec

Mi-am despicat versul, sufletule,

Și-am încercat să te îmbrac în culori,

dar ai fugit la stele..

M-ai înșelat cu ele..

Mi-am scrijelit pe piept vise

Grămadă,

dar tu mi-ai dat inimă să-mi ticăie

Ca un ceas, ca o grenadă..

Ai chip?

Ai povești, ani, zâmbete?

Ești măcar mărginit?

De ce-mi stai drept

și eu-ți-ngenunchez?

De ce mă privești sec

și eu te venerez?

Ești sfânt și înalt

Ești vis și ideal

Și-mi pleci în ceruri depărtate

N-ai limite, nu-mi ești aproape.