Acum ne ești înger

Nimeni nu te învață cum, de ce și cât.
Niciunde.
Singur, într-o seară amețită de sentința sorții, cu tăceri, cu neconvingeri, confuzii, umblându-ți prin minte, ocolind fiecare colț de mii de ori și parcă tot de neajuns, cu vocea tremurândă, cu imagini fugitive, cu amalgamul de gânduri, cu neînsuflețite priviri, în care doar carnea și oasele-ți mai sunt reale.. Atunci înveți.

-Cum?

-Vrei termeni medicali sau..?

-De ce?

-Răspunde-ți.

-Cât?

-Cât poți.

Un bătrân și-o lumânare

Un bătrân și-o lumânare.
Asta e tot ce a mai rămas din chipul tău atins de trecerea timpului și de vremuri grele.
Un bătrân fără suflare, fără caldul mâinilor ridate, fără glasul obosit, fără ofurile tale specifice bătrâneții, fără teama că n-ai s-o mai vezi, fără puterea cu care ai luptat mereu, fără hainele tale care sunt peste tot, fără mirosul tău care mi-a inundat plămânii, fără poveștile tale cu atâta haz, fără istorisile recitate cu lacrimi pentru că știu cât puneai suflet!
Acum ești senin. Acum te-ai eliberat din strânsoarea vieții, de griji, de plânsete, de dureri, de boli, de neînțelegeri, de teamă, de frig, de..noi.
Acum e cald acolo, ești vesel și ne iubești. Și ne-ai văzut pe toți, deși știu că nu-ți doreai să fie așa.. Știu că ne voiai pe toți în alte condiții! Dar iată-ne în felul ăsta, sper să ne ierți..
Cred că ai înțepenit în patul ăla pecetluit cu veșnicii.. Știu cât de mult iubeai munca și să fie al naibii dacă stăteai vreodată! Acum erai aici, peste câteva secunde erai în altă parte.
„Îmi vine inima la loc când îl văd intrând pe poartă” zicea mamaie.
Acum te îndrepți către o altă poartă și ne-ai lăsat privind la poarta pe care tot tu ai făcut-o. Ne lași dezamăgiți, privind la acea poartă pe care nu vei mai intra..
Știu că ne veghezi.. Și știu că nu-ți convine halul în care am ajuns. Ție îți plăcea să petreci, să te simți bine. Ai gustat viața din plin. Și cu bune și cu rele.
Sunt sigură că acolo o să uimești mii de suflete cu poveștile tale. Aș fi vrut să le ascult pe toate.. Dar poate că într-o zi mi le vei împărtăși pe fiecare în parte.
Aș fi vrut să mă mai suni de ziua mea să-mi spui la mulți ani și toate urările de bine care-ți veneau în gând și-n suflet, dar știu că deși nu mă mai suni să mi le spui, eu tot le voi auzi.
Astăzi e ziua când ți se vor stinge luminile ca să dormi mai bine. Nu o să te mai deranjeze nimeni cu lacrimi, strigăte, tremur în voce acoperit de sughițul plânsului. După aceea va fi liniște.
Mă urăsc că nu am putut veni acolo. Mă urăsc!
Dar poate că tu ai vrut să se întâmple așa.. Da.. Ai vrut să te păstrez în amintirea mea senin, fericit, puternic, nu acoperit de pământul rece! Nu cu agitație, preoți care-ți cântă neînsuflețirea, frigul care m-ar fi doborât și nemărginita tristețe.. M-ai protejat de tot „urâtul” din asta. Și-ți mulțumesc!
Știu că nu ți-am mai scris vreodată și poate de asta am un nod în gât să închei mica scrisorică.
Sunt groaznice sfârșirile a ceea ce iubești!
Dar tu.. nu te-ai sfârșit.
Tu ai reînceput!

Ascultă-mi

Ascultă-mi bătăile inimii.

Ce-ți spun? 

Pentru că pe mine mă îngrijorează.

Ascultă-mi privirea.

Și ea s-a pierdut într-un amalgam de vieți trecute?

Oh, și sufletul..

Ascultă-mi mâna.

Tremură?

Nu, nu-i e frig, poate teamă. 

Teama să nu mă pierd.

Ascultă-mi venele.

Sunt gălăgioase?

Sângele-mi este agitat. 

Ascultă-mi ticul de a bate cu piciorul de podea.

Te deranjează?

..și pe mine.

Ascultă-mi mintea.

Ai pierdut șirul gândurilor?

Nu-i nimic, nu le-am mai pus în ordine demult.

Dar nu-mi asculta cuvinte..

Te mint.

 

Premiu

   

O să încep această postare prin a-i mulțumi Roxanei că m-a nominalizat printre cele 11 persoane norocoase să aibă acest premiu alături de o micuță provocare. Cu întârziere, ce-i drept și îmi pare rău de acest lucru.


Bineînțeles că în această provocare există și nelipsitele reguli:
mulţumeşte persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
răspunde la toate întrebările primite;
nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers;
formuleaza 11 întrebări pentru cei nominalizaţi de tine;
nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.


1. Cum consideraţi că ar fi această lume fără exprimarea prin scris?
Mută. Mult mai tăcută și falsă decât ne-am închipui, deoarece, în opinia mea, exprimarea prin scris cuprinde doza ei de sinceritate.


2. Cât de importantă este pentru voi, această mică cutiuţă electronică numită blog?
Destul de importantă cât să o iubesc.


3. Este iubirea esenţială unei persoane sau ar putea trăi fără ea?
Este esențială. De ce?
Pentru că deși uneori ne este greu să recunoaștem poate și față de noi, avem nevoie să iubim și să fim iubiți.


4. Ce pasiuni aveţi?
Pasiuni?
Hm, o să le numesc bomboanele fericirii.
Prima dintre ele este scrisul, care mă mulțumește pe deplin. De asemenea, îmi place să călătoresc, să vizitez cât mai multe și diferite locuri. Să fredonez. Să citesc. Și ultima, dar nu cea din urmă, să desenez. Chiar dacă nu sunt cine știe ce opere de artă, mă înveselește să văd că mai multe cuvinte se ascund în spatele unei imagini, fie și stângace desenată.


5. Cum definiţi imaginaţia?
Un proces infinit de abstractizări și complexități pricepute și născute de mintea noastră.
..sau, mai simplist, doar o cale de scăpare din realitate.


6. Ce sentiment vă caracterizează cel mai bine?
Melancolia.


7. Cum credeţi că ar trebui să arate frumuseţea interioară?
E puțin abstractă întrebarea, dar voi da un exemplu. Imaginează-ți un om făcând o faptă bună. De la hrănitul porumbeilor în parc cu firimituri de pâine la performanța de a fi eroul cuiva. Eu așa cred că se reflectă frumusețea interioară în viața cotidiană. Prin fapte.


8. Vă regăsiţi într-o altă epocă, decât cea trăită în prezent?
Uneori da. Mi-ar plăcea să cunosc mai amănunțit acea perioadă în care timiditatea și roșeața din obraji a fetelor era prezentă când mâinile le erau sărutate de un domn îndrăgit, când așteptau cu sufletul la gură scrisori de dragoste și când își înmuiau pene în cerneală la lumina unei lumânări trecut de miezul nopții pentru a-și impresiona dragii iubiți, când stilul vestimentar era așa diferit și parcă mult mai îngrijit.
Dar nu pot spune că regret nespus că m-am născut în epoca aceasta.


9. Credeţi că atunci când gândiţi pozitiv puteţi face orice?
În limitele realului, cu siguranță.


10. Ce perioadă a anului vă renaşte amintiri?
Orice perioadă, dar cred că cel mai mult predomină toamna.


11. Credeţi că visele pot deveni realitate?Cred că fiecare persoană trebuie să facă tot ce este omenește posibil în legătură cu visul său, decât să trăiască tot restul vieții întrebându-se: ce ar fi fost dacă..?

• 
  Nominalizez pe:
  
  Dana
  Rosaline
  Valeria Ciobanu
  Adina
  Lavinia
  Grigorean Erin
  Nicoleta
  Claudia
  Anemona
  Ștefania
  Daniela
  

  
  

  Întrebări:

  
  

  1. Vă simțiți influențați de vreme? În ce fel?

  2. Ce alegi? Exprimarea scrisă sau cea orală? De ce?

  3. În ce măsură ești de acord cu faptul că timpul vindecă răni atât fizice cât și sufletești?

  4. Ce importanță are scrisul pentru tine?

  5. Ce te-a determinat să îți faci un blog?

  6. Te simți important și fericit alături de prietenii tăi? Ții la ei?

  7. Când a fost ultima dată când ai plâns? Dar când ai râs?

  8. Când cineva te complimenteaza ce reacție ai de cele mai multe ori? De ce?

  9. Care e melodia ta de suflet?

  10. Ce/cine te înveselește când ești trist?

  11. Unde ți-ai dori să fii acum?

Când taci și asculți..

Sunetul blând și tăcut
Al ploii
E mai trist atunci
Când taci și asculți.

Parcă teama îți pulsează
În inimă
Bătăi asurzitoare și descurajatoare
Când taci și asculți.

Pe buzele uscate
Și triste
Îți creezi cuvinte pentru suflet
Când taci și asculți.

Toți vorbesc
Toți îți vorbesc
Dar când îi asculți cel mai bine
Dacă nu atunci când taci?

Și dacă o să te sperii vreodată
De zgomotul de suspin
Al copilului din tine
E pentru că,
Prin liniștea ta,
Te-ai ascultat cu adevărat.

Dacă nu acum, atunci când?

Suntem infiniți.
În noi sălășluiesc mii de galaxii, mii de scopuri pentru care am fost creați, mii de vise pe care vrem și trebuie să le atingem. Și dacă nu acum, atunci când?  

Copilă tristă

Nu aici, micuțo.
Nu, că ei sunt oameni răi, vor râde de tine. Nu plânge aici.
Așteaptă două ore.
Du-te acasă și îmbracă-te în ceva confortabil.
Ascultă muzică. Ba nu. Ascultă versurile care te deprimă cel mai tare și explodează într-o ropotă de lacrimi.
Acasă e bine. Acasă tot locul liniștit, pereții goi, jucăriile de pluș, toți te ascultă.
Știu că doare.
Știu că nu îți cunoști direcția în viață. Eu te încurc.
Știu că plângi, te aud.. Dar mâine fii la fel de puternică precum ai fost astăzi.
Ești minunată.
Ești frumoasă. Machiajul ăla nu face decât să-ți ascundă lacrimile din seara asta. Machiajul ăla e hidos.
Ești deșteaptă. Te-am văzut.
Ești timidă.
Ai atâta dorință de a ajuta oamenii, și nu merită, suflet trist.
Sunt murdari și răi.
Ești mică și naivă.
Ești visătoare. O constelație de vise te înconjoară.
Ești tăcută.
Ești sensibilă. Atât de sensibilă!
Ești aici.
Și îți mulțumesc.
Să nu mori niciodată.
Eu și firava ta lume te iubim.